Creștini de 2000 de ani
Treizeci şi doi de ani de la moartea Părintelui Nicolae Steinhardt
Treizeci şi doi de ani de la moartea Părintelui Nicolae Steinhardt

Treizeci şi doi de ani de la moartea Părintelui Nicolae Steinhardt

Marţi, 30 martie, se  împlinesc 32 de ani de la moartea sa, figură emblematică a Bisericii noastre.

Născut pe 29 iulie 1912, într-o familie evreiască, a fost fiul inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt.

Între anii 1919–1929 a urmat cursurile școlii primare  și ale liceului Spiru Haret, printre colegii de aici numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu.

Licenţiat în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti (1934),  în 1936 îşi va susţine lucrarea de doctorat în drept constituţional: Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit.

În data de 31 decembrie 1959 este convocat de Securitate şi i se cere să fie martor al acuzării lui Constantin Noica. Refuză şi este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.

Eseistul, criticul literar, juristul, publicistul și scriitorul român a fost botezat în închisoarea de la Jilava (15 martie 1960) de către ieromonahul Mina Dobzeu.

Eliberat în august 1964, a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980) primind numele Nicolae.

A devenit o figură emblematică a Bisericii noastre în special pentru mărturisirea credinței în vremuri grele și este cunoscut pentru profunzimea lucrării „Jurnalul Fericirii”, testamentul său literar.

Nicolae Steinhardt, un om de excepție

Scris de ÎPS Justinian Chira

Pe Nicolae Steinhardt l-a copleșit Rohia. El nu mai întâlnise în alte mănăstiri atmosfera pe care a găsit-o aici. De aceea nu vorbește prea multe despre mănăstirea Rohia.

“Mă sfiesc”, spune el, “să vorbesc despre acest loc, care mă copleșește. Aici mi-am găsit eu ceea ce căutam de-o viață întreagă. Aici simt că este capătul drumului meu. Aici, la Rohia, alături de acești frați și monahi am învățat să gândesc altfel decât gândesc oamenii obișnuiți. Aici am găsit eu tipul monahului așa cum mi l-am închipuit dintotdeauna, dar pe care nu l-am găsit nicăieri până aici.

Am rătăcit prin toată lumea și am fost și în paradis și în infern, socotindu-mă foarte matur în toate, însă aici am putut să mă contopesc cu această obște, să mă simt una cu părinții și cu frații de aici, să mă rog, dar și să glumim împreună. Acești viețuitori m-au învățat că a fi creștin, a fi monah nu înseamnă să fii încrâncenat, nici speriat, nici ascet de dragul ascetismului, ci să fii om, așa cum Iisus Hristos, după ce a acceptat să se întrupeze, a acceptat condiția de om, a fost om în cel mai înalt înțeles al cuvântului. Ei, frații de aici, au învățat de la înaintașii lor să încerce în modul cel mai cinstit să fie și în fața oamenilor ca și în fața lui Dumnezeu. Aceasta a fost noutatea pe care am învățat-o la Rohia și aceasta m-a cucerit.

Am început să gândesc altfel de când am venit la Rohia. Am început să privesc lumea cu alți ochi. S-a petrecut în mine ceva ce mi-a completat harul și bucuria pe care am trăit-o după ce am primit botezul în pușcărie și am devenit creștin”.

Nicolae Steinhardt a fost trimis la mine, la Cluj, de către Constantin Noica, ca să-i dau un răspuns la dorința pe care Steinhardt și-o mărturisise în fața prietenului său, și anume de a găsi o mănăstire în care să se facă monah.

Venind la mine la Cluj, eu nu i-am spus prea multe, ci l-am trimis la Rohia, după care el avea să decidă. Doi-trei ani, toamna și vara, a vizitat mănăstirea. După aceea a venit la mine și mi-a spus: “Rohia își are farmecul și frumusețea ei. Prin fiecare anotimp își arată farmecul său. De aceea m-am hotărât să intru în această mănăstire, dacă îmi dați binecuvântare și aprobare să mă primească acolo”.

7 cuvinte duhovniceşti ale monahului Nicolae de la Rohia

1. Am intrat în închisoare orb şi ies cu ochii deschişi.

2. Dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.

3. Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.

4. Numai creștin fiind mă vizitează – în pofida oricărei rațiuni – fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului – și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.

5. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea ne apropiem de înţelegerea iertării divine.

6. Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului.

7. Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negîndite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.

Sursa:

1. https://basilica.ro/treizeci-si-doi-de-ani-de-la-moartea-parintelui-nicolae-steinhardt/

2. https://www.fericiticeiprigoniti.net/nicolae-steinhardt/2031-nicolae-steinhardt-un-om-de-exceptie

3. https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/7-cuvinte-duhovnicesti-ale-monahului-nicolae-de-la-rohia

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *